„Sună-mă noaptea, jegosule!” sau „Nu mă face să folosesc forța, brișca sau distrugerea prin credință.”


A început într-o seară de vară, nu în pădure cum încep filmele horror la americani, ci în dormitorul meu. M-a sunat acest John Doe cu IQ de fetus, s-a scuzat că m-a trezit și m-a anunțat că o să mă sune dimineața. Ok, nu înțelegeam nimic. Dat fiind că mă trezise, m-am întors pe partea cealaltă cu speranța că o să adorm rapid. Au început mesajele cu dulcegării și jeguri ieftine, presărate cu greșeli gramaticale de ciobani incapabili să treacă de clasa a 2-a. (Ieu, team, dami, pap gurita ta dulce și alte jeguri de genul ăsta.) Dimineața i-am trimis politicos un mesaj prin care îl anunțam că nu mă interesează cine e și ce vrea de la mine, că ar fi frumos să fie o glumă exagerat de proastă, de vreme ce filmele astea cu sunat noaptea că e un băiat care vrea să mă cunoască, sunt dume proaste de copii de clasa a 5-a, nu de presupuși adulți. Mai ales că prietenii mei au un simț al umorului inconfundabili și nici măcar nu s-ar coborî la un nivel apropiat de ăsta.

Bun…a urmat o săptămână în care nu am raspuns la telefon, până când au început să sune de pe un alt număr. Serios? Cât de bou trebuie să fii ca să crezi că o să îți răspund la telefon, tot noaptea, tot cand dorm, tot cand mă scoți din sărite. Unii oameni dorm noaptea pentru că au responsabilități, nu ca tine, spărgător de semințe la colț de bloc, la 20-30 de ani, cu mama care te strigă de pe geam să treci în casă că trebuie să mănânci. Penibilule!

A început să mă enerveze tot mai tare, iar M mi-a cerut numărul individului, să stea puțin de povesti. I l-am dat într-un final. Așa au început amenințările. Erau mai mulți de fapt, nu doar unul. Unul rârâit, unul cu voce de gay și un țăran cu accent moldovenesc (băiețaș de cartier care probabil cere bani pruncilor pentru protecție). Niște domni, ce să mai…inițial îmi spusese unul din ei că e din Hunedoara, acum a zis că știe toată Timișoara și că o să ne salte. Gut! Au menționat numele unui tip pe care îl cunosc, un nume nu foarte comun cum ar fi Mihai, Cosmin, Andrei etc…așa s-a mai restrâns grupul de suspecți. Plus de asta, i-au spus lui M că e doar de umplutură. Mă rog…

Într-un final i-am sunat eu, mi-a răspuns unul din ei care mi-a spus că mă cunoaște și că SIGUR eu sunt cea cu care are treabă. Mi-a spus un nume pe care nu l-am recunoscut și mi-a spus că a fost bodyguard pe nu știu unde…cert e că de când sunt în Cluj, nu m-am împrietenit cu niciun malac. S-au simțit foarte ofensați că s-a luat M în gură cu ei și că i-a jignit, vezi doamne…și unul dintre ei mi-a spus că o să văd eu mâine, când se oprește mașina lângă mine. O să mă salte și o să îmi cer scuze în genunchi în fața lui.

CE CĂCAT E CU DUMELE ASTEA, FRATELE MEU??? Când erau glume de genul ăsta în floare, când aveam vreo 15 ani, nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva. Mi se întâmplă acum când am prieteni pe care pot să îi număr pe degetele unei mâini și nu am treabă cu nimeni. Serios…voi chiar aveți timp de chestii d-astea? Concluzia e că mâine o să sun la poliție.

Unul dintre numere mi se pare extraordinar de cunoscut! Dar nu îl am în agenda și nu îl gasesc nici pe net. Jur că știu numărul ăla de undeva. Simt ca îl știam la un moment dat pe de rost. Știu prea multe povești cu idioți care au băgat lume în spital pentru că s-au uitat urât la ei. Nu vreau să mănânc cu paiul în viitorul apropiat, nici să am sârme în gură. Nici eu, nici M.

Cineva e totuși suspect. Cineva pe care cred în stare că ar fi capabil/ă de așa ceva. Sper să nu fie așa. În cazul în care o să se afle cine ma suna (și sunt sigură că așa o să fie), cineva o să se retragă frumos la mămica lor, acolo unde-i cald și întuneric. Numa’ zic. Fain la Cluj, n-am ce zice. Vrrrum Vrrrum, motherfucker!

Cristina

Anunțuri